„Golgheter” e cuvântul care-l descrie cel mai bine pe Jean Vlădoiu (50 de ani). Fost atacant în Ghencea, Giulești și Ștefan cel Mare, dar și la naționala României, Vlădoiu a pus, în dialogul cu ProSport, „lupa” pe toate subiectele fierbinți ale fotbalului românesc.
Vârful cu titluri și prezențe în Liga Campionilor în palmares a acceptat să stea de vorbă cu ProSport fiind prezent la o acțiune a FRF împreună cu Gillette, în Barcelona. Povestea tristă a plecării de la Steaua, mustața rasă la insistențele soției, de ce a scos de la inimă echipa lui Becali, cum l-a convins Dinel Staicu să revină în activitate, la Craiova, după ce se lăsase și „renașterea” lui FC Argeș. Toate, în interviul de mai jos. Începem.
Haideți să începem printr-o poveste, dacă sunteți de acord. Cea cu mustața rasă după primul sezon la Steaua. Nu după primul sezon. Mustața mi-am ras-o după ultimul campionat, în 95-96, înainte să plecăm în Germania. Am avut mustață până atunci. După campionatul câștigat, Cupă, Supercupă, tot ce am câștigat cu Steaua, la rugămintea soției am dat-o jos. Mi-a zis „Nu vrei să vezi cum e și fără?”. Prima dată mi s-a părut ciudat, nu eram obișnuit, dar ulterior a fost ok.
Deci n-are nicio legătură cu randamentul din primul sezon de la Steaua? Nu. Păi în primul sezon, când am venit la Steaua în 90, am marcat peste 12 goluri. Astea-s povești. Pur și simplu a fost o rugăminte a soției și de comun acord am dat-o jos. Când mi-am ras mustața, ți-am zis, am câștigat tot cu Steaua, am jucat în Champions League, am câștigat titlul de golgheter, deci nu aveam niciun motiv să fiu supărat. Am dat 27 de goluri, după care am plecat în Germania.
Povestea tristă despre cum a fost îndepărtat de la Steaua
Ați jucat la toate cele trei mari echipe din București. Care v-a rămas cel mai aproape de suflet? Amintiri am cu toate. Cel mai aproape de suflet, în momentul ăsta, o am pe Dinamo, am și antrenat-o. Deși am jucat foarte puțin, un an și jumătate, am avut plăcerea să mai antrenez încă un an de zile, alături de Mircea Rednic, în sezonul 2008/2009. Am rămas trup și suflet alături de ei, alături de Craiova, FC Argeș, sunt mai multe. Dar după 2001, după ultimul campionat cu Steaua, am rămas cu un gust amar. Din cauza domnului Becali. M-a dat afară, mai aveam un an de contract și m-au trimis la Pitești într-un moment în care eram pe ultima sută de metri, la 34 de ani. Suferisemm o accidentare, o operație la genunchiul stâng, într-un meci la Craiova. Nu mi-a plăcut felul cum s-au comportat cu mine. Puteau spune frumos: „Jean, mulțumim frumos, uite… Mai ai un an, dar noi nu mai vrem să te ținem aici, vrem să te duci la Pitești”. Ulterior am aflat că la schimbat cu mine l-au luat pe Rică Neaga. A fost o poveste mai tristă și de atunci am rămas cu un gust amar. Dar nu am cum să uit cei șase ani la Steaua și toate trofeele, participările în Champions League.
„Mă lăsasem de trei luni, m-am pregătit o săptămână cu Craiova și am bătut Steaua”
Ați jucat și la Craiova și, dacă nu mă însel, ați și marcat în ultima victorie a oltenilor contra Stelei. Am fost jucătorul decisiv, am intrat în repriza a doua. De trei luni de zile mă lăsasem, m-am pregătit o săptămână și am intrat în meciul cu Steaua la pauză, am scos un penalty la 1-1 și am dat și pasa de gol la al treilea gol, pentru Bobi Verdeș. L-am lăsat singur cu portarul. De atunci, din păcate, Craiova nu a mai reușit să-i bată pe Steaua. Sper, în viitorul apropiat!
Cum vi se pare jocul lor cu domnul Mangia? Mi se pare o echipă puternică, cu un stadion superb, atmosfera deosebită. Cred ei și-au atins scopul în acest, au jucat în play-off, o să câștige cu siguranță și Cupa (n.r. – interviul e făcut înainte de finala cu Hermannstadt, câștigată de olteni cu 2-0) deși nu vor avea un meci foarte ușor. Cred că lucrurile sunt ok la Craiova. Asta înseamnă implicarea celor de la Primărie, susținerea, e un lucru extraordinar. Craiova a fost și va rămâne o pepinieră extraordinară pentru fotbalul românesc.
„Dinamo are altă față cu Bratu!”
Cine vi s-a părut că a jucat cel mai frumos fotbal în sezonul ăsta? Ce echipă v-a atras atenția? Dinamo de când a venit Bratu, cu excepția unui meci sau doua, lucrurile au evoluat în bine și echipa are o altă față și o altă atitudine. Pe mine, personal, mă bucură. Viitorul este o echipă pe care o urmărești cu plăcere, indiferent că joacă acasă sau în deplasare, joacă același fotbal. Cele două, CFR și Steaua, cu bune și cu rele. Au avut și meciuri bune, dar și mai puțin bune. Cred că fotbalul românesc e pe un drum bun. Sperăm să mai vedem aceste stadioane realizate și, cu siguranță, lupta pe care o ducem noi în momentul de față e să ne recâștigăm suporterii. E trist să vezi la un meci nici o sută de suporteri. Dacă nu ne vom câștiga echipele de tradiție, suporterii, fotbalul românesc va fi mult mai sărac.
Vorbind despre echipele de tradiție, a repărut FC Argeș în Liga 2, s-a luptat la promovare. Mă bucură faptul că a apărut Argeș, dar aștept Rapid, Petrolul de asemenea, U Cluj. Sunt multe echipe de tradiție care au dispărut, echipe cu suporteri. Când le vom avea în prima ligă, eu cred că fotbalul românesc se va regenera și vom avea din nou rezultate la cel mai înalt nivel. Mă refer la echipa națională.
„Nu e ușor să antrenezi Steaua. Știm cu toții că Gigi are întotdeauna ultimul cuvânt”
Ce părere aveți despre primul sezon al lui Dică la FCSB? E piteștean de-al dumneavoastră. Nu este ușor să antrenezi Steaua. Știtm destul de bine că Gigi întotdeauna are ultimul cuvânt. Cred că Dică e un copil bun, echilibrat, așa cum a fost și ca jucător. îmi pare rău, sincer, pentru el că lucrurile s-au întâmplat așa. Mă refer la meciul de la Iași.
Credeți că din vina lui s-a pierdut acel meci la Iași? Nu a știu să gestioneze cum trebuie presiunea? Nu cred. Nici jucătorii nu s-au ridicat la nivelul și la importanța acestui meci și n-au fost conștienți că, de fapt, acel meci le poate aduce titlul. Ca jucător ești mai puțin concentrat în anumite momente, prinzi o zi mai proastă. Toți au vina lor. Antrenorul, jucătorii, domnul Becali. Sunt puțin nedumerit. Sunt oameni profesioniști acolo și poate nu au ales cele mai bune caractere. Degeaba ai multe valori, dacă nu ai și jucători de caracter. Dan Petrescu a luat exact ce știa că are nevoie.
„Va fi rău pentru Alibec în viitor. Nu a apreciat ajutorul”
Legat de jucători, au existat tensiuni între Dică și Alibec, Dică și Budescu… Astea fac parte din bucătăria lor. Sunt ferm convins că au existat. S-a scris. Știm că sunt doi jucători capricioși, foarte greu de motivat. Alibec, cel puțin, ne-am pus mari speranțe. A fost un moment când nu juca la Steaua și noi l-am chemat la națională pentru a-l ajuta, dar ne-am dat seama că, de fapt, nu ai pe cine să ajuți. Nu a apreciat gestul pe care l-am făcut. Și noi, și cei de la Steaua, dându-i șanse de a juca. Nu s-a schimbat ca și comportament. Va fi rău pentru el în viitor.
Cum credeți că ar trebui să se termine această situație? Ar trebui lăsați să plece? Orice antrenor își dorește să aibă disciplină și liniște la echipă. Dacă au ajuns să spună la TV că vor să scape de el, e foarte urât când un conducător își dorește să scape de unul dintre cei mai valoroși atacanți pentru că-i strică echipa. Lucru mai urât ca asta nu poate să iasă în presă din familia FCSB.
Hadeți să schimbăm un pic subiectul, să vorbim despre relația de prietenie pe care o aveți cu Miodrag Belodedici. Ați jucat și împreună, și contra lui. V-a fost greu? Mi-a fost ca un frate. Șapte ani de Federație, ne știm din ’92, când am debutat la echipa națioanlă. Sunt oameni rari, e greu să găsești oameni precum Belodedici. Atât de valoroși și atât de simpli și modești. Sigur, eu sunt privilegiat că am șansa să stau atât de mult timp împreună cu el. E, realmente, o plăcere. Ne înțelegem foarte bine, e un om cu care nu te poți certa. Nu ai cum să te superi pe un asemenea om, nu-l vezi trist niciodată. Cred că sunt foarte norocos că sunt în aceeași echipă cu el.
Cea mai amuzantă amintire? Sunt convins că aveți multe… Nici nu știu ce să spun. Au fost multe, avem multe. El, în permanență, un tip care te face râzi.
Vă mulțumesc! Cu plăcere.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER